Fin de Partie

Fin de Partie – Georges Aperghis | Operă

Operă într-un singur act pe un text propriu al compozitorului, bazat pe piesa de teatru cu același nume

Durata: 105 minute

Sumar

Prolog: Rondel
Nel cântă un vers despre urmele lăsate pe plajă la căderea serii.

Pantomima lui Clov
Ham este acoperit de o pătură și stă într-un scaun cu rotile. În cameră sunt doar două coșuri de gunoi. Clov cercetează încăperea. El ia o scară și se uită pe fereastră. Apoi, ridică pătura de pe Ham și se uită sub ea, râzând. În final, îi smulge pătura de pe scaunul cu rotile. Fața lui Ham este acoperită cu o batistă.

Primul monolog al lui Clov
Clov reflectă asupra sfârșitului. Începe o fabulă: dacă cineva ar aduna orez, unul câte unul, ar ajunge la un „munte imposibil” într-o zi. El spune că dorește să ajungă într-o bucătărie de 3 metri x 3 metri x 3 metri, acolo unde Ham suflă în fluier și așteaptă.

Primul monolog al lui Ham
Ham se trezește bâzâind: acum e rândul lui. El reflectă asupra cât de multă suferință are comparativ cu ceilalți. Spune că „nu vrea nici măcar să ajungă la sfârșit în acest refugiu” și, în final, vrea să doarmă, așa că suflă în fluier. Clov intră când aude fluierul, dar nu îl lasă să doarmă. Clov spune că are treabă, abia s-a trezit.

Coșul de gunoi
Un coș de gunoi se deschide, iar Nag apare. Acesta lovește al doilea coș și Nel își arată fața. La insistențele lui Nag, cei doi încearcă inutil să se sărute. Această „comedie” este insuportabilă pentru Nel. Nag a rămas fără dinți. Cei doi își verifică simțurile: vederea lui Nel s-a înrăutățit, dar auzul încă mai funcționează. Nag povestește despre picioarele pe care le-au pierdut în Ardeni și își amintește momentele frumoase petrecute acolo.

Ham se plânge din cauza sunetelor care nu-l lasă să doarmă. El își exprimă din nou nemulțumirea pentru „picăturile” din capul său, spunând că „sunt ca niște bătăi ale inimii”. Nag se amuză, dar Nel îl mustră: suferința nu e nimic amuzant, dar, după ce se repetă prea mult, glumele devin insuportabile. Nag spune o glumă despre un croitor și despre cum lumea a fost creată ca o pereche de pantaloni. În timp ce el râde de finalul glumei, Nel se pierde în amintiri despre Lacul Como, unde s-au logodit.

După ce Ham îl ceartă pe Nag, acesta dispare în coșul de gunoi. Ham îl cheamă pe Clov și îi ordonă să-i arunce pe cei doi în mare. Clov o ia pe Nel de mână și observă că nu mai are puls.

Povestea
Ham spune că vrea să spună o poveste. Nag îl roagă pe Clov să-l asculte și promite un dulce. Povestea începe cu un bărbat care caută mâncare într-o noapte de Crăciun, având un copil înfometat. Ham se plânge că povestea sa nu este destul de bună. Spune că ar trebui să existe mai mulți personaje. Îl cheamă pe Clov și îi spune că, în bucătărie, a găsit un șobolan. Munca de omorâre a șobolanilor este întreruptă de sunetul fluierului lui Ham. Ham sugerează să se roage, dar Nag și Clov nu pot. Ei se întreabă dacă Dumnezeu există. Nag cere o poveste pe care nu a mai auzit-o și Ham îi spune că nu mai există dulce.

Monologul lui Nag
Nag își amintește despre Ham când era copil și îl striga noaptea. El speră că, într-o zi, Ham va depinde de el.

Monologul final al lui Ham
Ham își exprimă tristețea. El gândește că a fost capabil să ajute și să salveze pe toți cei care au venit din toate colțurile lumii, dar își amintește: „Acum stau pe acest pământ și asta e tot”. El își dă seama că totul începe și se încheie. Chemă din nou pe Clov și suflă în fluier.

Dialogul dintre Ham și Clov
Ham și Clov vorbesc despre dependența lor reciprocă. Clov spune că șobolanul din bucătărie a fugit. Ham întreabă de mai multe ori dacă Clov ar trebui să ia un calmant, dar Clov, în final, aprobă. Dar calmantul nu mai există și nu va mai exista niciodată.

„Totul este terminat, Clov” și vaudeville-ul lui Clov
Ham declară că totul este terminat și că nu mai are nevoie de Clov. Clov îi spune să plece doar cu cârligul de pe barcă. Înainte de plecare, Ham cere ca Clov să spună câteva cuvinte sincere. Clov cântă pentru el un cântec de vaudeville.

Ultimul monolog al lui Clov
Clov reflectează asupra ordinii lucrurilor și a legăturii dintre suferință și pedeapsă, acces și libertate. El înțelege că nu poate schimba obiceiurile sale, iar acest „lucru” nu va înceta niciodată. El își imaginează că „aceasta” va sfârși în mod natural în interiorul său. Când va cădea, va plânge fericit.

Trecerea la final
Ham și Clov își mulțumesc reciproc. Ham îi cere lui Clov să-i aducă pătura înainte de a pleca, dar Clov deja a plecat.

Ultimul monolog al lui Ham
Ham, folosind cârligul, merge pe jos și nu observă că Clov s-a întors îmbrăcat ca un călător.

Ham se dedică ultimului joc pe care l-a pierdut întotdeauna și spune că nu vrea să mai piardă. El își amintește din nou de povestea sa: un om care dorea să lase un fiu mic și să-i amintească ce înseamnă acest pământ, pentru a-i aminti de responsabilitățile sale.

Sfârșitul poveștii
Ham suflă din nou în fluier pentru a-l chema pe tatăl său, apoi aruncă fluierul și deschide batista.

Program si distributie

Nagg: Charles Workman
Nell: Hilary Summers
Hamm: Philippe Sly
Clov: Georg Nigl

Regia muzicală: Simone Young
Regie, scenă și costume: Herbert Fritsch
Iluminat: Friedrich Rom