Karl Ritter Solo și Weisse Waende

Karl Ritter își lovește chitara pentru că vrea să audă tot ce trăiește în pântecele ei. Nu, el vrea să o posede. Vrea să dețină atât sunetele frumoase, cât și cele urâte, să le descompună, să le reconstruiască. Începe cu blues-ul, experimentează cu chitara slide, lasă sunete străine să pătrundă în cele familiare, amestecă lumină și umbră, aduce în față muzici care gravitează în jurul blues-ului ca niște luni, arată umbra, arată lumina, arată puterea și slăbiciunea chitarei lui. Dobromann este un pachet de forță chitaristică, legat solid pe temelia blues-ului. Acest pachet poate fi transformat, dacă e nevoie, într-o navă aeriană – mai exact atunci când Ritter cântă la chitară din perspectiva unei păsări.

Accentul cade, desigur, pe „liber” – căci totul e oricum inventat. Cel puțin atunci când este ceva ce merită ascultat, privit, sau oferă o plăcere artistică și intelectuală. Realitatea, așa cum știm (și cum ne confirmă ziarele în fiecare zi), este mult prea supraevaluată.
Avem dreptul la fantezie, la invenție, la impulsul creativ. Nu mai e nevoie să ni se spună despre condițiile de producție, despre suferințele tânărului compozitor sau despre criza eternă a industriei muzicale. Acestea sunt relicve ale mileniului trecut: ani întregi de repetiții în subsoluri sufocante, izolare zile întregi în studiouri prea scumpe, prea multă zăbavă pe scenă repetând cântece până la plictis. Plictisitor – atât pentru muzician, cât și pentru ascultător.
WEISSE WAENDE ne scutesc de această jale. Ei improvizează – live și în fața aparatelor de înregistrare – își inventează cântecele de fiecare dată, atât muzical cât și textual, dar niciodată haotic sau fără structură. Oamenii cu imaginație nu au nevoie de altceva.
Noul lor CD se numește "Frei erfunden" – „Invenție liberă” – dar îl poți numi și "Peste tot broaște", așa cum fac eu. Începe peste tot și nu se termină nicăieri – iar calculatorul susține că piesa mea preferată se numește "Atacul broaștelor", ceea ce spune deja multe despre muzică.
Nu vă voi povesti despre instrumentistul Karl Ritter și vocalistul Christian Reiner – puteți descoperi singuri, aveți computer! Adevărata enigmă și fenomen multidimensional este bateristul, un anume Pirker – supranumit „Dr. Mabuse” al formației (sub această formă apare și pe disc).
Dar Pirker ar putea fi oricine – bărbatul care ar prefera să fie astronaut, pădurarul care invită o fetiță la micul dejun, oaia care călătorește cu o soră, poate chiar „Bernd”. Pirker este omul cu o mie de fețe, care îi surprinde constant pe ceilalți din WEISSE WAENDE: Va fi aici azi? Sub ce formă? Ce va cânta? Și de ce?
El este o enigmă. Așa că grupul nu are de ales decât să improvizeze. Cântecele se întâmplă parcă de la sine – refrene care cad din cer, hituri dintr-un univers paralel, adevărate slagăre… și deodată, Pirker face ce trebuie, și toți spun: „Ei bine, gata cu cântecele!” Și au dreptate – pentru că invenția liberă le oferă mult mai multe posibilități (inclusiv de a onora cum se cuvine misterul Pirker).
Înregistrările WEISSE WAENDE ar trebui trimise în spațiu cu următoarea capsulă care părăsește sistemul nostru solar – pe un disc de aur, cu imaginea lui Donald Duck, cu jocuri de umbre și o mustață ceruită. Așa extratereștrii vor uita în sfârșit absurdul soundtrack Waldheim pe care l-am trimis data trecută – și atunci va fi pace între stele.
Iar poate, ca răsplată, ne vor trimite propriul lor Pirker… cine știe?
WEISSE WAENDE. "Frei erfunden". Disponibil și ca ton de apel.
Dumnezeu să fie cu voi!
Părintele Michael Hass

Program si distributie

Karl Ritter: chitare
Christian Reiner: voce
Herbert Pirker: tobe